Tehnologii noi în case vechi: pot pompele de căldură aer-apă să încălzească orice locuință?

Pe măsură ce sezonul rece se apropie, proprietarii de case individuale își pun din nou întrebarea dacă sistemul actual de încălzire va face față iernii sau dacă a venit momentul să înlocuiască vechiul cazan cu o soluție mai modernă. Specialiștii în echipamente de încălzire avertizează însă că cele mai noi tehnologii de încălzire nu sunt potrivite pentru toate locuințele.

În prezent, una dintre cele mai populare soluții de încălzire sunt pompele de căldură aer-apă, care preiau energia din aerul exterior și transferă căldura generată către sistemul de încălzire prin pardoseală sau radiatoare.

Potrivit lui Mindaugas Beniušis, șeful departamentului de încălzire și climatizare al companiei „Baltic Refrigeration Group”, pompele de căldură pot fi integrate cu ușurință în sistemele existente de încălzire prin pardoseală sau radiatoare. Totuși, proprietarii caselor vechi ar trebui să verifice mai întâi dacă această investiție, care începe de la aproximativ 3000 de euro, este potrivită pentru locuința lor.

Căldura se pierde prin punți termice și neetanșeități

„Pompele de căldură aer-apă funcționează extrem de eficient în locuințele cu clasă energetică A, A+ sau A++. O pompă de căldură aleasă corect funcționează eficient în 90–95% din timp și asigură o temperatură confortabilă. Nu întâmplător acest tip de încălzire este foarte popular în Scandinavia, unde iernile sunt mult mai aspre decât în Lituania”, explică M. Beniušis.

Potrivit specialistului, cea mai mare parte a costurilor de utilizare a unei pompe de căldură este reprezentată de energia electrică. Atunci când temperatura exterioară scade mult sub 0 °C, compresorul pompei nu mai poate transfera singur cantitatea necesară de căldură, iar rezistențele electrice auxiliare încep să completeze necesarul termic.

„Într-o locuință cu clasă energetică ridicată, rezistențele electrice sunt utilizate foarte rar în timpul sezonului rece, astfel că și consumul de energie electrică rămâne redus. Însă, în cazul instalării unei pompe de căldură într-o casă veche, apar probleme cauzate de pierderile mari de căldură – aceasta se pierde prin ferestre neetanșe, pereți, acoperiș sau fundație neizolate. Dacă încercați să încălziți o casă „ca o sită” cu o pompă de căldură, costurile vor fi foarte mari, deoarece rezistențele electrice vor trebui să funcționeze constant pentru a atinge temperatura dorită”, spune M. Beniušis.

Potrivit specialistului, renovarea unei case vechi nu garantează întotdeauna rezultatul dorit. Chiar dacă ferestrele sunt înlocuite și pereții sunt izolați, pot rămâne defecte constructive specifice clădirilor vechi – punțile termice.

„Atunci când evaluăm o casă veche, trebuie să ținem cont de multe aspecte: acoperișul este etanș? Subsolul este izolat corespunzător? Poate că toată căldura este folosită nu pentru încălzirea podelei de la parter, ci a tavanului subsolului? În astfel de situații, nici cel mai modern echipament nu va putea asigura o temperatură confortabilă în întreaga casă. Uneori, renovarea completă și corectă a unei case vechi nu este posibilă din cauza greșelilor făcute în timpul construcției. Totuși, dacă se reușește îmbunătățirea clasei energetice a locuinței, pompa de căldură poate deveni o alegere excelentă”, afirmă M. Beniušis.

Specialistul estimează că într-o casă modernă, etanșă și dotată cu sistem de recuperare a căldurii, pierderile termice ajung la aproximativ 20% (în funcție și de eficiența recuperatorului), în timp ce într-o locuință cu o clasă energetică mai scăzută pierderile sunt semnificativ mai mari. În fiecare caz, pierderile de căldură trebuie evaluate individual – acestea nu depind doar de anul construcției sau de materialele utilizate.

Puterea radiatoarelor poate fi insuficientă

O altă provocare în instalarea unei pompe de căldură într-o casă veche o reprezintă radiatoarele existente. În majoritatea sistemelor vechi de încălzire, cazanele pe combustibil solid încălzesc apa până la 70–80 °C, în timp ce pompele de căldură pregătesc de regulă agent termic la 45–50 °C. Din acest motiv, puterea termică a aceluiași radiator scade considerabil.

„Pentru a instala o pompă de căldură nu este obligatoriu să înlocuiți radiatoarele existente, însă poate fi necesară mărirea suprafeței acestora, adică montarea unor radiatoare suplimentare pentru a asigura suficientă putere termică. În același timp, trebuie evaluate și obiceiurile de încălzire ale locuinței – dacă până acum cazanul pe combustibil solid funcționa constant la capacitate maximă și casa era supraîncălzită, odată cu instalarea unei pompe de căldură este posibil să vi se pară că temperatura este mai scăzută”, observă M. Beniušis.

În casele vechi pot apărea probleme și legate de puterea branșamentului electric. Înainte de instalarea unei pompe de căldură, trebuie verificat dacă puterea disponibilă este suficientă pentru noul echipament. Potrivit interlocutorului, această problemă nu apare doar în casele vechi, ci și în unele locuințe relativ noi.

Subvențiile încurajează modernizarea

Ca alternativă pentru proprietarii caselor vechi, reprezentantul „Baltic Refrigeration Group” recomandă integrarea pompei de căldură în sistemul existent de încălzire, în locul înlocuirii complete a unui sistem cu altul. În acest caz, pompa de căldură va încălzi eficient locuința și va prepara apă caldă pe timpul verii, toamnei, primăverii și în mare parte din iarnă, iar doar în zilele foarte reci încălzirea va fi completată parțial sau total de cazanul pe combustibil solid. Această soluție combinată oferă un confort mai mare, deoarece nu mai este necesară alimentarea cazanului pe tot parcursul anului.

„Pompele de căldură, precum cele NØRDIS, se integrează ușor în sistemele vechi de încălzire. În plus, sunt prietenoase cu mediul, deoarece nu emit poluanți. Dacă locuința utilizează energie electrică verde, acest mod de încălzire este nu doar eficient, ci și sustenabil. Având în vedere că în Lituania sezonul rece durează adesea 5–6 luni, tehnologiile moderne de încălzire ajută atât la economisire, cât și la un stil de viață mai ecologic”, subliniază M. Beniušis.